Botezul cailor din Smeeni este un obicei care se practică de când se știu străbunicii nostri. Chiar si ei l-au preluat de la bunii si strabunii lor.
Anual, în ziua de Bobotează, in fața bisericilor din comună pot fi văzuți zeci de cai, care așteaptă cuminți ca preotul să-i stropească cu apă sfințită.
Stăpânii lor îi aduc la biserica in această zi de sărbătoare pentru că știu si cred că, animalele odată botezate de preot, vor avea putere de muncă și vor fi sănătoase tot timpul anului.
Încă de la primele ore ale dimineții caii sunt alergați până obosesc, stăpânii lor prezentând trecătorilor adevărate lecții de călărie, fiecare lăudându-se cât mai mult cu calul său.
In așteptarea preotului, străzile din apropierea bisericilor răsună de ropotele cailor, totul fiind un adevărat spectacol, care de cele mai multe ori adună și spectatori, cei mai entuziasmați fiind copiii.
Anul acesta la Smeeni au fost botezați, pe lângă cai și doi ponei. Aceștia au făcut senzație printre cei prezenți la biserică, fiind atracția copiilor care s-au fotografiat și chiar au făcut curse in carută cu unul dintre ei. Pana si preotul din sat a fost surprins de apariția poneiului spunând că, de aproape 25 de ani nu a botezat niciodată un ponei de Bobotează.
Interesant este că, stăpânul poneiului a construit o căruță in miniatură, care a încântat audiența, mai ales că și poneiul a participat la celebra cursă improvizată pe sosea, alergând cot la cot cu ceilalți cai mai mari.
Din nefericire, tradiția botezării cailor, cel puțin la Smeeni, in câțiva ani va dispărea. Motivul este acela că, aceste animale de tracțiune au început să fie din ce in ce mai puține.
Din datele preluate de la dispensarul veterinar din localitatea Smeeni, efectivul de cabaline din întreaga comună ajunge undeva la aproximativ 80 de exemplare, ceea ce este foarte puțin, in comparație cu ultimul deceniu. De notat faptul că in 2010 in Smeeni erau peste 500 de cai. In curând, generațiile care vor veni după noi vor avea ocazia să vadă în realitate un cal, poate doar la gradinile zoologice sau pe hipodroame.
De ce nu mai cresc oamenii cai nici măcar la sate? Răspunsul este acela că nu mai sunt utili la muncile câmpului. Au fost înlocuiți cu celebrele motocultoare, la care s-au atașate remorcaute.
Acum pământul nu se mai lucrează cu ajutorul calului, ci numai cu utilaje mecanizate. Cei care mai dețin câte un cal în gospodărie o fac doar pentru companie și că iubesc aceste animale. Am întâlnit oameni care spun ca mai țin calul în curte doar pentru ca este bătrân s-a atașat de el si nu se îndură să-l vândă.
De exemplu în satul Călțuna am întâlnit un tânăr, care si-a cumpărat un cal pe care îl folosește la concursuri și întreceri sportive de profil. Este hobby-ul lui și investește foarte mult în cal și în imaginea lui. In fiecare an însă păstrează tradiția și de Bobotează vine la biserică pentru a-și boteza calul.
Imediat după primirea botezului, stăpânii își conduc caii către casă, acolo unde și celelalte animale aflate în gospodărie sunt stropite cu agheasmă de la biserică, de această dată botezul nemaifiind făcut de preot, ci de cineva din familie, de regulă de cei mai în vârstă.