În inima Munteniei, într-un colț al județului Buzău, se află comuna Smeeni, o așezare încărcată de istorie și tradiție. În umbra munților și pe malurile râului Călmățui, această comună găzduiește șapte sate distincte, (Bălaia, Smeeni, Moisica, Albesti, Udati-Mânzu, Udați Lucieni si Căltuna) fiecare cu propria sa poveste și cu propriile sale nume.
Pentru a înțelege istoria acestor sate și originea numelui lor, ne întoarcem în timp, să explorăm documentele vechi și să descifrăm indiciile lăsate de strămoșii noștri.
Rădăcinile istorice ale numelui Smeeni
Prima mențiune a satului Smeeni datează din anul 1555, când apare sub denumirea de Mogoșești. Dar parcursul său prin istorie a fost marcat de schimbări de nume și de transformări sociale și administrative. Din documentele vechi, descoperim că între anii 1612 și 1853, satul a fost cunoscut sub diverse denumiri, precum Sopîrliga, Curca, Cacaleții Vechi și altele. În cele din urmă, a ajuns să fie cunoscut sub numele actual de Smeeni, derivat fie de la proprietarul său, Dragomir Zmeeanu, fie de la conotația slavonă a cuvântului, care înseamnă șarpe.
Numele și istoria celorlalte sate ale comunei Smeeni
Fostul sat Sălcioara, unificat cu satul Smeeni în urma Organizării administrativ-teritoriale din anul 1968, s-a numit Bistra (după cursul repede al râului Călmățui, în trecut), apoi Sălcioara, după sălciile plantate pentru consolidarea albiei râului împotriva eroziunii mâlurilor, așa cum apare în documentele din anii 1710, 1784 și 1787, 1823.
Moisica s-a numit Negrea, după numele pârâului Negrea, apoi Moisica, după numele proprietarului Moise Cândescu – documente din anii 1714, 1785, 1823 și 1842.
Bălaia s-a numit Colibile, după aspectul sărăcăcios al locuințelor, adevărate colibe în acea vreme. A fost întemeiat de locuitorii veniți din alte sate pe moșia care a aparținut doamnei Neaga, originară din ținutul Buzăului, soția lui Mihnea Turcitul (1577-1583 și 1585-1590). Actualul nume vine de la soția blondă (bălaie) a unui bătrân cârciumar, Stan Bughiutu.
Albești purta denumirea de Cacaleții de pe coastă (sat mâncat de scacalete care înseamnă lăcustă în limba turcă). Mai târziu își schimbă numele după cel al proprietarului ALBU (Albescu) în Albești, denumire ce apare în documentele din anii 1560, 1570, 1572, 1587, 1688, 1589, 1596 (de trei ori), 1618, 1619, 1620, 1621 (de trei ori), 1622, 1623 și 1624.
Satul Udați-Mânzu poartă numele de când era așezat pe malul râului Călmățui, pe un teren care era des inundat, așa cum apare în documentul din anul 1567.
Satul Călțuna poartă numele pădurii de alături, Cotuna sau Călțuna. Este înființat în secolul al XIX-lea. Nu au fost identificate documente.
Satul Udati-Lucieni este înființat de către locuitorii veniți din satul Luciu, pe moșia boierească, și cea mănăstirească ce aparținea mănăstirii Unguriu, în sec. al XIX-lea.
O privire scurtă asupra istoriei comunei Smeeni
În întreaga sa evoluție, comuna Smeeni a fost mărturia unor transformări sociale și administrative semnificative. În trecut, această zonă a fost martorul regimului boieresc și al diverselor schimbări politice și economice. Din documentele istorice, descoperim că comuna Smeeni a făcut parte din diferite entități administrative.
După documentele studiate în anii trecuți de învățătorul Ion Țigau, precum și de inscrierile făcute de Ionescu Nicu, fostul director al căminului cultural Smeeni, satul Smeeni care apărea pentru prima dată cu numele de Mogoșești, a aparținut fostului județ SAAC – (Saculeni), care a fost unul din cele 17 județe istorice care au existat înainte de 1829 în Țara Românească. La început, partea de răsărit a județului SAAC, se întindea de la Șarânga spre Stâlpu și Costești, urmând cursul râului Călmățui, incluzând deci și actualele sate ale comunei Smeeni de astăzi.
Începând cu anul 1875, datorită extinderii județului Buzău, comuna Smeeni a trecut la acest județ.
Între anii 1874-1875, comuna Smeeni cuprindea și satele Sălcioara, Moisica și Albesti. Ulterior, satul Albești a format comună aparte cu satul Moisica și Udați (Manzu și Lucieni).
Prin reforma administrativă de la sfârșitul anului 1929, comuna Smeeni a fost adoptată drept comună „subordonată”, comunei Gherăseni, care era denumită “comună de centru”. Această situație a ținut de la 1 ianuarie 1930 până la 15 august 1931.
Pentru satisfacerea clientele regimului burghezo-moșieresc de la 1 Mai 1934 și până la 31 martie 1939, satele Sălcioara și Moisica, situate la un kilometru și respectiv 3 km de Smeeni au fost despărțite de acesta și-au constituit separat comuna Sălcioara. Vechea împărțire a țării în județe și plăși, neadecvată noilor țeluri politice și economice ale țării, a fost înlocuită în anul 1950 cu o nouă împărțire teritorială, care s-a distins nu doar prin limite și întindere, ci și prin o schimbare structurală a organizării teritoriului. În locul județelor și plășilor s-au introdus raioanele, unități potrivite funcțiunilor noi economice, administrative, politice și culturale-educative pe care le-au căpătat diviziunile teritoriale. În urma acestei împărțiri teritoriale, plasa Pogoanele, de care aparținea comuna Smeeni, Albești și Udați, a devenit raionul Pogoanele și a apartinut de regiunea Ploiești.
Tot în această perioadă, comuna Albești s-a atașat ca stat component comunei Udați, iar satul Bălaia a fost atașat de comuna Smeeni, deoarece până la această dată aparținuse de comuna Sudiți, care a fost desființată și ea și s-a atașat ca sat component al comunei Gherăseni.
Ca urmare a creșterii intense în forțelor de producție în țara noastră și schimbările intervenite în repartiția lor teritorială prin punerea în valoare a noilor resurse naturale, prin intrarea în producție a numeroaselor obiective industriale, prin dezvoltarea orașelor, a căror populație s-a dublat în medie față de anul 1948, prin trecerea la o agricultura intensivă pe baza cooperatiste, prin construcția unei ample rețele de căi de comunicație moderne de uz rutier și intensificarea transporturilor, organizarea administrativă pe regiuni și raioane a devenit necorespunzătoare față de cerințele economice și sociale ale etapei de față.
În urma unor ample studii, s-a trecut în anul 1968 la organizarea teritoriului pe județe, orașe și comune, unități care atât ca dimensiuni, ca putere economică și viața social-culturală, corespundeau mai bine cerințelor acelor vremuri și de perspectiva lor.
La organizarea lor s-a ținut seama de potențialul economic și de legăturile cele mai bune pe căile de comunicație, de condițiile geografice concrete, de repartiția populației și de componența națională.
În urma acestei organizări teritoriale, în construirea județului Buzău, comuna Smeeni a fost înglobată și fosta comună Udați, cu satele ce aparțineau de ea: Albești, Călțuna și Lucieni
Sălcioara a fost înglobată la comuna Smeeni. De atunci, satul Smeeni a devenit reședința comunei Smeeni, cu toate cele șapte sate.
Explorând documentele vechi și înțelegând originile și evoluția numelui fiecărui sat, putem pătrunde în inima istoriei comunei Smeeni. Aceste informații prețioase, adunate și păstrate cu grijă, in arhiva profesorului Stanescu Ion, fost profesor de matematică la școala din localitatea Smeeni, ne dezvăluie nu doar trecutul acestor sate, ci și identitatea și bogăția culturală a întregii regiuni. Ele reprezintă o fereastră către trecutul bogat al acestei comune.