Zeci de localnici şi elevi au fost mobilizați în primăvara anului 2014 pentru a planta 20.000 de puieţi de salcâm şi glădiță pe marginea drumului între satele buzoiene Bălaia şi Sălcioara. Liziera urma să protejeze şoseaua de viscol într-una dintre zonele din România cel mai grav afectate de intemperii naturale în cursul iernii.
Acţiunea de plantare, cu puieţi donaţi de Direcţia Silvică Buzău, a durat patru zile. Perdeaua de arbori a avut câţiva metri lăţime şi s-a întins pe o lungime de 4 kilometri.
„A fost un eveniment deosebit la care au participat 200 de persoane. Tot atunci, fâşia cu puieţi a fost împrejmuită cu sârmă ghimpată, pentru a limita accesul animalelor care pasc pe păşunile comunei.
Noi am investit doar în gard şi pregătirea terenului“, spunea in 2017 pentru ziarul Adevărul, Ion Andrei, primarul comunei Smeeni.
Acum in 2019, la 5 ani de la plantarea puieţilor de salcâm şi glădiţă, liziera a ajuns doar o rămăşiţă. Salcamii ii numeri pe degete. Toti au fost mâncaţi de animalele crescătorilor din zonă. Lăsate supravegheate, au pătruns dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Mai mult, o parte din gard a fost distrus intenţionat de ciobanii şi văcarii, acuză primarul din Smeeni.
Primarul susţinea in 2017 că a înştiinţat de nenumărate ori atât poliţia, cât şi crescătorii de animale din zonă, cu privire la protejarea plantației. N-a dat amenzi, fiindcă a considerat că sancțiunea ar fi prea dură.
Vezi aici cum s-a distrus treptat această lizieră care ar fi putut proteja satul de viscol si zapezi abundente.