În timp ce, în această iarnă, (2025-2026) mare parte din România – inclusiv Bucureștiul – a fost acoperită de un strat generos de zăpadă, oferind peisaje de un alb imaculat, zona Buzăului a rămas, din nou, la marginea fenomenelor specifice sezonului rece. Nu este o excepție, ci o realitate care se repetă de mai bine de un deceniu.
Episoadele de iarnă autentică au devenit tot mai rare în Bărăganul buzoian. Lipsa zăpezii, mai ales în lunile decembrie și ianuarie, se resimte acut, în special în agricultură, dar și în echilibrul natural al sezonului rece. Iernile ultimilor ani au fost blânde, cu temperaturi negative care, în medie, nu au coborât sub minus 10–12 grade Celsius. Paradoxal, aceste condiții au favorizat inclusiv răspândirea gripei, știut fiind faptul că gerul persistent contribuie la limitarea circulației virusurilor.
Privind însă înapoi, cu doar 10–15 ani, tabloul iernilor din Buzău era cu totul altul.
2012 și 2014 – iernile care au intrat în istorie
Anii 2012 și 2014 rămân adânc întipăriți în memoria colectivă a locuitorilor comunei Smeeni. Au fost ierni aspre, nemiloase, care au pus la grea încercare autoritățile și comunitatea, devenind cele mai cumplite ierni din ultima jumătate de secol în această parte de țară.
În iarna anului 2014, drumurile din zonă erau complet blocate de nămeți uriași, iar troienele ajungeau, pe alocuri, la înălțimea unei case. Localitatea era practic izolată. În acel context dramatic, autoritățile locale au fost nevoite să solicite sprijinul Armatei Române.
Un episod devenit emblematic pentru acele vremuri s-a petrecut la Smeeni, când un elicopter militar a aterizat pe terenul de fotbal al comunei pentru a prelua pacienți aflați în stare gravă. O femeie de 72 de ani, care suferise un atac cerebral și avea nevoie urgentă de îngrijiri de specialitate, a fost transportată de urgență la Spitalul Județean din Buzău. Alături de ea, un tânăr de 31 de ani, cu suspiciune de intoxicație cu monoxid de carbon, dar și alți pacienți din comuna Gherăseni, au fost evacuați aerian, singura soluție posibilă într-o zonă complet paralizată de viscol și zăpadă.
10 februarie 2012 – Udați, o cursă contracronometru pentru viață
Iarna anului 2012 a lăsat urme adânci și la marginea localității Udați, unde natura dezlănțuită a pus din nou autoritățile în fața unei situații-limită. Pe 10 februarie 2012, după aproape două săptămâni de izolare totală, comuna Smeeni trăia un adevărat infern: energia electrică fusese reluată doar parțial, în satele Udați, Lucieni, Căltuna și Albesti, în timp ce centrul comunei, satele Smeeni, Sălcioara și Bălaia rămâneau în beznă. Drumurile erau încă blocate în Udați și Lucieni, precum și pe DN 2C, în zona satului Bălaia, unde zăpada ajungea, pe alocuri, la 3–4 metri înălțime.
În acest context dramatic, o femeie de 80 de ani din satul Udăți, bolnavă grav de cancer, a avut nevoie urgentă de îngrijiri medicale de specialitate. Ambulanța nu a putut ajunge la domiciliul acesteia, drumul fiind complet acoperit de zăpadă. Din nou, singura soluție a fost intervenția aeriană. Autoritățile locale au solicitat sprijinul Armatei, iar un elicopter a reușit să o preia pe femeie și să o transporte la Spitalul Județean din Buzău. Intervenția promptă a echipajului aerian i-a salvat viața, într-o perioadă în care localitatea fusese practic izolată timp de aproape o săptămână.
De la ierni cumplite la ierni aproape inexistente
Contrastul cu iernile de astăzi este izbitor. Dacă în 2012 și 2014 zăpada domina Bărăganul buzoian, în ultimii 10 ani aceasta a devenit o prezență sporadică. Temperaturile minime din iernile recente, inclusiv la Smeeni, nu au mai coborât sub pragul de minus 12 grade Celsius, iar episoadele de ninsoare consistentă sunt tot mai rare și de scurtă durată.
Schimbarea este evidentă și ridică semne de întrebare nu doar pentru agricultori, ci și pentru întreaga comunitate, care asistă la dispariția iernilor de altădată. Troienele uriașe, drumurile închise zile la rând și intervențiile dramatice cu elicopterul par, astăzi, povești dintr-o altă epocă.
Pentru Smeeni și pentru întreg Bărăganul buzoian, iernile din 2012 și 2014 rămân repere istorice – martori ai unei clime care pare să se fi schimbat definitiv.
