Acasă Blog

Legenda Smeeniului: Cum s-a născut un sat din apele Călmățuiului

De către
smeeni
-
0
Fotografie generata cu IA

Dacă privești astăzi Smeeniul, e greu să-ți imaginezi că, sub pământul pe care călcăm, se ascund povești vechi de mii de ani și urmele unei lumi dispărute. Istoria acestei așezări nu este doar o înșiruire de ani seci, ci o poveste despre supraviețuire, despre întâlnirea dintre două lumi și despre un legământ făcut pe o brazdă de plug.

Smeeniul din 1831: Satul boierilor și al clăcașilor

Dacă răsfoim paginile prăfuite ale istoriei până în anul 1831, descoperim așezarea sub un nume cu rezonanță de basm: Zmeeni. Documentele oficiale ale vremii, cunoscute sub numele de „Obșteasca catagrafie”, ne arată o lume aspră, condusă de boieri cu ranguri înalte.

Pe atunci, moșia și „Iazu Agăi” (partea de teren cunoscuta asăzi sub numele CATACAL) erau stăpânite de logofătul Gheorghe Ialăzu și de postelnicul Nicolae Vernescu.

Comunitatea era mică, dar închegată, numărând 73 de familii, însă statisticile vremii ascund un detaliu curios și poate ironic: în acte figura oficial un singur „fecior de muncă”. Erau vremurile clăcașilor și ale marilor arende, o fotografie a satului surprinsă cu puțin timp înainte ca lumea să înceapă să se schimbe.

Citește si  De unde vine numele de SMEENI? Rădăcinile acestei localități sunt adânc înfipte în istorie

Vatra Veche: Satul dintre ape și stuf

Povestea începe demult, nu unde este satul acum, ci mai jos, pe grindul de lângă apa Călmățuiului. Pe vremuri, acest râu nu era doar o simplă apă curgătoare, ci un adevărat „Eleșteu” bogat în pește, cu stăvilar, o zonă care astăzi este doar pământ de arătură.

Acolo, în „Smeenii Vechi”, sau Smeeni de Sus, (vezi harta aici) oamenii trăiau modest. Erau vreo 30-40 de căsuțe mici, cu o singură cameră și tindă, acoperite cu stuf și paie, ridicate de-a lungul unei singure ulițe. Viața lor depindea de toanele apelor. Când se topeau zăpezile sau veneau ploile mari, viroagele se umflau, iar satul era mereu sub amenințarea inundațiilor.

Întâlnirea celor două lumi: Cojanii și Ungurenii

Smeeniul de astăzi s-a născut, de fapt, din întâlnirea a două neamuri diferite de români.

Pe de o parte, erau „Cojanii” – oamenii locului, plugari vechi care locuiau în partea de est. Ei păstrau încă în portul lor amintirea vremurilor turcești, purtând pantaloni largi, numiți „poturi”.

Pe de altă parte, destinul a adus aici „Ungurenii”. Aceștia erau oieri transilvăneni din zona Săcelelor Brașovului. Fugiți din calea persecuțiilor din Imperiul Austro-Ungar, ei au coborât cu turmele lor în Țara Românească, căutând pășuni mănoase și libertate. Erau oameni dârzi, îmbrăcați în cioareci strâmți și purtând căciuli rotat, care și-au adus cu ei nu doar agoniseala, ci și biserica de lemn, pe care au demontat-o și au reasamblat-o în noua lor patrie.

Marea Mutare și Legenda Brazdei de Plug

Momentul de cotitură a avut loc pe la jumătatea secolului al XIX-lea (aprox. 1855-1856), când inundațiile și băltirile au devenit de nesuportat. Atunci s-a luat decizia istorică: satul trebuia mutat „la muchie”, pe un loc mai înalt și ferit de ape – vatra actuală a comunei.

Nașterea „Smeeniului Nou” este învăluită într-o scenă memorabilă, demnă de un film, păstrată prin tradiția orală. Se spune că, pe măsură ce comunitatea creștea, boierul locului a vrut să stabilească clar hotarele noii așezări.

Ritualul a fost unul solemn: s-au înjugat doi boi la un plug, iar boierul însuși a ținut coarnele plugului, trăgând o brazdă adâncă în jurul viitorului sat. În urma lui, bărbații adânceau șanțul cu sapele. Dar imaginea cea mai puternică este cea a femeilor: acestea mergeau chiar înaintea plugului, torcând lână albă cu furca la brâu.

Acest gest nu era întâmplător. Lâna albă era simbolul hărniciei, iar brazda trasă a devenit un „legământ” sacru la care a participat tot satul, jurând să respecte noul hotar.

Un nou început

Așa s-au unit destinele. Ungurenii s-au așezat în partea de vest (unde este azi fântâna miraculoasă), iar Cojanii în est. Între ei s-au așezat și alte familii de munteni sau veniți din raiaua Brăilei.

Din acea brazdă de plug și din amestecul a două tradiții – a plugarilor de câmpie și a oierilor de munte – s-a ridicat Smeeniul de astăzi. O așezare care a pornit de la câteva bordeie de stuf și a ajuns o comunitate puternică, având la temelie nu doar pământ, ci și curajul de a o lua de la capăt.

Umbrele trecutului: Misterul de la Movilă

Povestea locului este insa una mult mai veche decât satul pe care îl știm. Pământul acesta pare să fi fost locuit de mii de ani, ascunzând taine pe care abia recent le-am deslușit.

În „Movila” de lângă satul Sălcioara, săpăturile au scos la iveală o descoperire tulburătoare: schelete vechi de aproximativ 4000 de ani. Oamenii acelor vremuri erau îngropați într-un mod ciudat, „chirciți”, cu fața spre apus și mâinile sub cap, semn al unor ritualuri străvechi uitate de timp. Aceste urme tăcute ne spun că, înainte de cojani, ungureni sau boieri, aici au trăit oameni ai epocii bronzului, pentru care acest pământ a fost, la fel ca pentru noi, „acasă”.

Sursa fotografiei https://cetateadescaun.ro/product/smeeni-movila-mare-monografia-unui-sit-arheologic-regasit/

Credința călătoare și biserica din magazie turcească

La fel de fascinantă este povestea credinței în Smeeni, care s-a împletit cu destinul oamenilor. Ungurenii, când au fugit din Transilvania, nu și-au lăsat în urmă sufletul: și-au demontat biserica de lemn bârnă cu bârnă, au încărcat-o în care și au reasamblat-o în noua lor vatră, ca pe cel mai de preț odor.

Dar istoria locului păstrează și o curiozitate rară: în satul din vale, înainte de bisericile de zid, slujbele se țineau într-o veche magazie construită de turci. Această clădire, rămasă din vremurile fanariote, a fost transformată și sfințită, devenind loc de rugăciune unde preotul Șerban boteza și cununa străbunici noștri. Intre anii 1845, 1846 si 1854 el semna acte de stare civilă. Astfel, fie că era vorba de o biserică „călătoare” de lemn sau de o magazie turcească devenită altar, credința a fost cea care a ținut comunitatea unită în fața greutăților.

Citește si  In cimitirul din Sălcioara Smeeni, încă se mai văd ruinele unei biserici vechi, construită la începutul secolului al XIX-lea

Sursa acestor informatii se afla in Monografia comunei Smeeni „Smeeni, Perlă a Bărăganului„, scrisa de Valeriu Niculescu si Ilie Mateescu, aparuta sub tiparul editurii Editgraph, in 2012.

(Video) Jaf într-o perdea forestieră, la marginea satului Moisica din comuna buzoaină Smeeni

De către
smeeni
-
0

În plină iarnă, atunci când temperaturile scad, iar nevoia de încălzire devine stringentă, mulți cetățeni caută soluții pentru a-și asigura lemnele necesare. Unii aleg calea corectă și legală – cumpără lemne, se împrumută de la rude sau fac eforturi financiare pentru a trece peste sezonul rece. Din păcate, există și situații în care, chiar dacă puține la număr, unele persoane aleg varianta ilegală: tăierea copacilor din locuri unde cred că nu îi vede și nu îi verifică nimeni.

Un caz grav, la marginea satului Moisica

Un astfel de caz se petrece în această perioadă la marginea satului Moisica, (vezi video mai jos)  unde o perdea forestieră de salcâmi, plantată în urmă cu aproape jumătate de secol pentru a proteja satul de viscol și de depunerile masive de zăpadă, a devenit ținta unor tăieri ilegale.

Această lizieră de salcâmi aparține comunei Smeeni, fiind bun public, nu proprietate privată. Cel mai probabil, cei care au recurs la aceste fapte au mizat pe ideea că zona este ferită de ochii autorităților și că jaful va trece neobservat.

De la câțiva copaci, la un jaf în toată regula

Primele semne au apărut în urmă cu aproximativ trei săptămâni, când peste noapte au fost observate câteva cioturi de salcâmi tăiați. La acel moment, situația nu a părut una alarmantă.

Lucrurile au devenit însă mult mai grave imediat după trecerea în noul an, 2026, când un proprietar de terenuri agricole din vecinătatea lizierei a observat că numărul copacilor tăiați crește de la o zi la alta. Zona s-a transformat rapid într-un adevărat jaf, cu tăieri masive și necontrolate.

Verificări în teren și primele măsuri

Duminică, viceprimarul comunei Smeeni, împreună cu un cetățean din satul Moisica, s-au deplasat la fața locului pentru a evalua amploarea distrugerilor. În urma verificărilor, au fost numărați aproximativ 110 salcâmi tăiați, în special exemplare mature, dintre cele mai groase.

Fiecare ciot a fost marcat cu vopsea roșie, iar în perioada următoare, cu sprijinul cetățenilor din Moisica, zona va fi monitorizată permanent, pentru a se observa dacă tăierile continuă.

În funcție de evoluția situației, vor fi luate măsurile legale care se impun, conform legislației în vigoare.

Un avertisment clar: bunurile publice nu sunt ale nimănui, sunt ale tuturor

Acest articol reprezintă un avertisment clar pentru cei care cred că pot profita de sezonul rece pentru a tăia copaci ilegal. Perdelele forestiere nu sunt simple rânduri de copaci – ele au un rol esențial în protejarea satelor, a drumurilor și a terenurilor agricole.

Distrugerea lor înseamnă expunerea comunității la viscol, troiene, pagube materiale și riscuri pe termen lung. Lemnul furat astăzi poate însemna probleme majore mâine.

Autoritățile locale fac apel la responsabilitate, spirit civic și respect față de bunurile comune, iar cetățenii sunt încurajați să semnaleze orice tentativă de tăiere ilegală. Legea va fi aplicată, iar astfel de fapte nu vor rămâne fără consecințe.

Nu e doar o mașină. E istorie. Iată povestea ei de la spitalul din comuna buzoiană Smeeni

De către
smeeni
-
0

Spitalul Rural Smeeni – o fotografie, o poveste, un drum de peste 60 de ani

În centrul paginii a treia a ziarului România Liberă din 3 februarie 1965, o fotografie alb-negru atrage privirea prin simplitatea ei. Este Spitalul Rural Smeeni, surprins la doar șase ani de la inaugurare, într-o perioadă în care speranța se construia încet, cărămidă cu cărămidă, și se fotografia rar. Imaginea, semnată de AGERPRES, nu caută spectacolul. Doar consemnează.

Clădirea este sobră, cu două niveluri, ferestre mari și regulate, tipice arhitecturii funcționale a anilor ’60. Intrarea principală este marcată de un mic pridvor cu trepte largi, pe care două siluete în halate albe par să se fi oprit pentru o clipă. Poate un medic si o asistentă, care tocmai au ieșit sau urmează să intre. Fotografia ne spune că, în acel moment, spitalul era viu.

În fața clădirii, aproape ca un personaj secundar al fotografiei, stă parcată o mașină. Elegantă pentru vremurile acelea, cu linii rotunjite și crom discret, pare desprinsă dintr-un film est-european al epocii. Ce marcă este? Unii ar spune că aduce a Volga, alții ar jura că seamănă cu o Pobeda sau poate o Skoda mai veche. Fotografia nu ne dă un răspuns clar și poate nici nu trebuie. Mașina rămâne o întrebare deschisă, un mic mister care dă farmec imaginii.

Fotografie restaurata cu IA

Pe firmă scrie clar: „Spitalul Rural Smeeni”. Un nume care spune multe despre România acelor ani, când accesul la servicii medicale în mediul rural era o prioritate declarată și o provocare reală. Pentru comunitatea din Smeeni și satele din jur, acest spital nu era doar o clădire, ci un punct de sprijin, un loc unde drumul greu spre oraș se oprea.

Privind fotografia de atunci și realitatea de astăzi, contrastul este impresionant. Spitalul de Boli Cronice din Smeeni a traversat decenii, reforme, lipsuri și transformări, pentru ca astăzi să fie cunoscut și apreciat pentru serviciile medicale oferite la standarde europene. Dotările moderne, investițiile constante și recunoașterea din presa recentă arată cât de lung a fost drumul de la „spital rural” la unitate medicală modernă, conectată la cerințele prezentului.

Informațiile publice disponibile pe site-ul instituției vorbesc despre această evoluție firească, dar greu câștigată: extinderi, modernizări, echipamente noi și o preocupare constantă pentru calitatea actului medical. Toate acestea dau sens retrospectiv fotografiei din 1965. Privită azi, imaginea nu mai este doar un document de arhivă, ci începutul unei povești de continuitate.

Spitalul din comuna buzoiană Smeeni nu s-a născut modern. A devenit. Iar dacă acele ziduri ar putea vorbi, probabil ar spune că totul a început exact ca în fotografie: simplu, sobru, cu oameni în halate albe pe trepte și cu o mașină parcată în față, așteptând următorul drum.

Citește si  Lucrările la reabilitarea Spitalului de Boli Cronice din Smeeni sunt în plină desfăsurare

De la troiene cât casa, la ierni fără zăpadă. Iernile care au scris istorie la Smeeni

De către
smeeni
-
0

În timp ce, în această iarnă, (2025-2026) mare parte din România – inclusiv Bucureștiul – a fost acoperită de un strat generos de zăpadă, oferind peisaje de un alb imaculat, zona Buzăului a rămas, din nou, la marginea fenomenelor specifice sezonului rece. Nu este o excepție, ci o realitate care se repetă de mai bine de un deceniu.

Episoadele de iarnă autentică au devenit tot mai rare în Bărăganul buzoian. Lipsa zăpezii, mai ales în lunile decembrie și ianuarie, se resimte acut, în special în agricultură, dar și în echilibrul natural al sezonului rece. Iernile ultimilor ani au fost blânde, cu temperaturi negative care, în medie, nu au coborât sub minus 10–12 grade Celsius. Paradoxal, aceste condiții au favorizat inclusiv răspândirea gripei, știut fiind faptul că gerul persistent contribuie la limitarea circulației virusurilor.

Privind însă înapoi, cu doar 10–15 ani, tabloul iernilor din Buzău era cu totul altul.

2012 și 2014 – iernile care au intrat în istorie

Anii 2012 și 2014 rămân adânc întipăriți în memoria colectivă a locuitorilor comunei Smeeni. Au fost ierni aspre, nemiloase, care au pus la grea încercare autoritățile și comunitatea, devenind cele mai cumplite ierni din ultima jumătate de secol în această parte de țară.

În iarna anului 2014, drumurile din zonă erau complet blocate de nămeți uriași, iar troienele ajungeau, pe alocuri, la înălțimea unei case. Localitatea era practic izolată. În acel context dramatic, autoritățile locale au fost nevoite să solicite sprijinul Armatei Române.

Un episod devenit emblematic pentru acele vremuri s-a petrecut la Smeeni, când un elicopter militar a aterizat pe terenul de fotbal al comunei pentru a prelua pacienți aflați în stare gravă. O femeie de 72 de ani, care suferise un atac cerebral și avea nevoie urgentă de îngrijiri de specialitate, a fost transportată de urgență la Spitalul Județean din Buzău. Alături de ea, un tânăr de 31 de ani, cu suspiciune de intoxicație cu monoxid de carbon, dar și alți pacienți din comuna Gherăseni, au fost evacuați aerian, singura soluție posibilă într-o zonă complet paralizată de viscol și zăpadă.

10 februarie 2012 – Udați, o cursă contracronometru pentru viață

Iarna anului 2012 a lăsat urme adânci și la marginea localității Udați, unde natura dezlănțuită a pus din nou autoritățile în fața unei situații-limită. Pe 10 februarie 2012, după aproape două săptămâni de izolare totală, comuna Smeeni trăia un adevărat infern: energia electrică fusese reluată doar parțial, în satele Udați, Lucieni, Căltuna și Albesti, în timp ce centrul comunei, satele Smeeni, Sălcioara și Bălaia rămâneau în beznă. Drumurile erau încă blocate în Udați și Lucieni, precum și pe DN 2C, în zona satului Bălaia, unde zăpada ajungea, pe alocuri, la 3–4 metri înălțime.

În acest context dramatic, o femeie de 80 de ani din satul Udăți, bolnavă grav de cancer, a avut nevoie urgentă de îngrijiri medicale de specialitate. Ambulanța nu a putut ajunge la domiciliul acesteia, drumul fiind complet acoperit de zăpadă. Din nou, singura soluție a fost intervenția aeriană. Autoritățile locale au solicitat sprijinul Armatei, iar un elicopter a reușit să o preia pe femeie și să o transporte la Spitalul Județean din Buzău. Intervenția promptă a echipajului aerian i-a salvat viața, într-o perioadă în care localitatea fusese practic izolată timp de aproape o săptămână.

De la ierni cumplite la ierni aproape inexistente

Contrastul cu iernile de astăzi este izbitor. Dacă în 2012 și 2014 zăpada domina Bărăganul buzoian, în ultimii 10 ani aceasta a devenit o prezență sporadică. Temperaturile minime din iernile recente, inclusiv la Smeeni, nu au mai coborât sub pragul de minus 12 grade Celsius, iar episoadele de ninsoare consistentă sunt tot mai rare și de scurtă durată.

Schimbarea este evidentă și ridică semne de întrebare nu doar pentru agricultori, ci și pentru întreaga comunitate, care asistă la dispariția iernilor de altădată. Troienele uriașe, drumurile închise zile la rând și intervențiile dramatice cu elicopterul par, astăzi, povești dintr-o altă epocă.

Pentru Smeeni și pentru întreg Bărăganul buzoian, iernile din 2012 și 2014 rămân repere istorice – martori ai unei clime care pare să se fi schimbat definitiv.

📜 Amantlâc la Smeeni. O întâmplare de râs și de plâns, uitată în negura timpului

De către
smeeni
-
0

Într-o zi obișnuită de muncă, pe când soarele cobora domol peste câmpurile Smeeniului, țăranul Gheorghe Iancu se întorcea acasă, cu spinarea obosită și gândul la o mămăligă caldă. Dar ceasul odihnei avea să se prefacă, fără veste, într-o întâmplare vrednică de cronica satului.

Ajuns la poartă, Gheorghe găsi ușa încuiată. Bătu o dată, de două ori. Nimic. O strigă pe nevastă-sa, Leanca, dar răspuns nu veni. Cuprins de mirare și de un gând neliniștitor, țăranul își adună puterile și izbi ușa cu umărul, de o dărâmă din balamale.

În casă, Leanca zăcea pe jos, tulburată și fără grai. Întrebată de ce nu deschisese, femeia se bâlbâia, neștiind ce să răspundă. Gheorghe, cu inima strânsă, începu să caute prin odaie, ca omul care simte că adevărul se ascunde unde nu trebuie.

Și adevărul nu s-a lăsat mult așteptat.

Ridicând capacul unei lăzi mari, unde se păstrau lucruri de preț și haine bune, Gheorghe dă peste Ion Neagu Țăndărel, țăran din sat, ascuns ca un iepure prins în capcană. Într-o clipită, lada deveni scenă de teatru, iar casa – tribună pentru o dramă cu iz de comedie amară.

Țăndărel sări din ladă, Leanca îi ținu isonul, iar Gheorghe, orbit de mânie, apucă ce-i veni la mână și îl altoi pe rival cu o strașnică trânteală, lăsându-l fără simțire. Vecinii aveau să afle mai târziu că iubirea, când se ascunde în ladă, iese greu întreagă.

După această întâmplare, Leanca și amantul ei au dispărut din comună, fugind împreună, lăsând în urmă o casă goală, o ladă cu capacul rupt și un sat întreg cu subiect de vorbă pentru ani buni.

Așa s-a scris, despre Smeeni in ziarul Adevarul din anul 1903, în vremuri în care lumea fierbea, iar necazurile mari se amestecau cu păcate mărunte. O poveste de râs și de plâns, în care viața a fost, ca întotdeauna, mai năstrușnică decât orice ziar.

📜 Răscoala din 1907 la Smeeni în județul Buzău – între furie, teamă și omenie

De către
smeeni
-
0

Primăvara anului 1907 nu a venit liniștită peste câmpia Buzăului. Sub cerul încă rece, pământul arat de generații de țărani păstra în el o tensiune adâncă, acumulată ani la rând. În sudul județului Buzău, acolo unde agricultura era singura avere a oamenilor simpli, răbdarea ajunsese la capăt. Sistemul arendășesc, contractele nedrepte, lipsa pământului și abuzurile repetate transformaseră viața țăranului într-o luptă zilnică pentru supraviețuire.

Răscoala din 1907, pornită din nordul Moldovei, a ajuns rapid și în Muntenia, iar județul Buzău nu a fost ocolit. Ziarele vremii, între care Adevărul, consemnau că din „toate comunele județului” soseau știri despre starea de neliniște. În multe sate, țăranii au ieșit la muncile câmpului cu sufletul greu, iar în altele au lăsat sapa și plugul, cerând socoteală proprietarilor și arendașilor. Au fost distrugeri, anchete, chemări la poliție, teamă și tăcere forțată.

Sudul județului Buzău, cu satele sale întinse pe câmpie, era una dintre cele mai sensibile zone. Aici, pământul era bun, dar nu al celor care îl munceau. Agitațiile țărănești au atins mai multe localități, iar autoritățile priveau cu îngrijorare posibilitatea ca revolta să scape de sub control.

În acest peisaj tensionat, Smeeniul apare în mod surprinzător ca o insulă de calm relativ. Articolul din Adevărul din 25 martie 1907 notează explicit că, deși comuna se afla în zona afectată de mișcările țărănești, aici nu s-au produs violențe. Țăranii au avut „o atitudine extrem de pașnică”, iar liniștea a fost menținută prin prezența constantă și dialogul purtat cu ei. Vorba bună, contactul direct și încercarea de a aplana tensiunile au făcut diferența într-un moment în care, în alte sate, furia izbucnise deja.

Captura din ziarul Adevarul din 25 martie 1907

ceastă realitate nu trebuie privită ca o absență a nemulțumirii. Și la Smeeni, ca peste tot în sudul Buzăului, țăranii trăiau aceleași lipsuri, aceleași frustrări, aceeași dependență de pământul altuia. Dar anul 1907 ne arată că istoria nu este doar despre confruntări sângeroase, ci și despre clipe fragile în care cumpătarea a ținut loc de violență.

Răscoala din 1907 rămâne una dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei României moderne. La Buzău, ea a însemnat teamă, anchete, tăceri impuse, dar și exemple rare de echilibru. În satele de câmpie, oamenii au învățat atunci cât de subțire este linia dintre răbdare și revoltă și cât de mult contează, uneori, o mână întinsă în locul unei arme.

Astăzi, când privim înapoi spre acea primăvară tulbure, Smeeniul și sudul județului Buzău ne vorbesc nu doar despre o răscoală, ci despre demnitatea țăranului român, despre suferință, dar și despre puterea dialogului într-o vreme în care istoria se scria adesea cu sânge.

Cum apărea Smeeniul în ziarele de la 1900: tragedii, furturi și tăceri. Presa vorbea rar despre Smeeni – și doar la necaz

De către
smeeni
-
0

Trăim astăzi într‑un secol și într‑un mileniu în care informația se află la un singur click distanță. Oricine se poate documenta, aproape instantaneu, despre evenimente petrecute oriunde în lume. La sfârșitul secolului al XIX‑lea și începutul secolului al XX‑lea, lucrurile stăteau însă cu totul diferit. Informațiile circulau greu, prin intermediul câtorva ziare și publicații, iar accesul la ele era limitat. Știutorii de carte erau puțini, iar educația majorității locuitorilor satelor românești – inclusiv a celor din comuna Smeeni – era una precară.

În acest context, ziarul Universul reprezenta una dintre puținele ferestre către lume. Publicație de largă circulație pentru acea vreme, Universul ajungea, în tiraje reduse, și în județul Buzău. Unele exemplare pătrundeau și în Smeeni, cel mai probabil în posesia oamenilor cu stare, a autorităților locale sau a celor care aveau legături directe cu administrația.

Știri fugitive despre Smeeni: o cronică a necazurilor

Analizând articolele apărute în Universul la finele secolului al XIX‑lea și începutul secolului al XX‑lea, se poate observa un tipar clar: știrile despre Smeeni sunt puține, scurte și aproape întotdeauna legate de evenimente negative. Ele apar scrise cu litere mici, adesea într‑un colț de pagină, fără detalii și fără context.

Cele mai multe dintre aceste note de presă se referă la:

  • tragedii domestice,
  • furturi de animale,
  • incendii de gospodării,
  • bătăi și tâlhării,
  • epidemii,
  • iar uneori chiar omoruri.

Viața de zi cu zi, munca pământului, sărbătorile sau bucuriile comunității nu își găsesc aproape niciodată locul în paginile ziarului. Satul apare în presă doar atunci când se produce o ruptură dramatică a normalității.

Un exemplu grăitor este știrea publicată la sfârșitul anului 1895 – începutul lui 1896, care menționează cazul unei fetițe din cătunul Smeeni, plasa Câmpului, lăsată nesupravegheată și căzută într‑o căldare cu apă fiartă. Copila a suferit arsuri grave pe întregul corp și a murit după câteva zile. Atât. Niciun detaliu despre familie, despre vârstă, despre circumstanțe sau despre urmările tragediei în comunitate.Astăzi, un astfel de eveniment ar genera anchete, relatări ample și reacții publice. Atunci, el devenea doar o notă de subsol a istoriei, pierdută printre alte știri mărunte.

Cine transmitea știrile din Smeeni?

Un detaliu interesant reiese din semnătura care apare frecvent la finalul acestor articole scurte: „Costel”. Cel mai probabil, acesta era un colaborator local al ziarului Universul, un corespondent din zonă care transmitea redacției informații punctuale despre evenimentele considerate „demne de menționat”.

Rolul acestui colaborator era esențial, dar limitat: el trimitea faptele, nu poveștile. Nu contextul social interesa redacția, ci doar evenimentul brut – tragedia, infracțiunea, incidentul. Astfel se explică de ce Smeeniul apare în presă fragmentat, aproape exclusiv prin prisma suferinței.

Mica publicitate și moșiile din jurul Smeeniului

Pe lângă știrile de fapt divers, Universul publica și anunțuri de mică publicitate care oferă, indirect, informații prețioase despre realitățile economice ale vremii. Un astfel de exemplu este anunțul din anul 1908 privind vânzarea moșiei Salcia‑Mogoșeasca, aflată în apropierea Smeeniului.

Astfel de anunțuri confirmă existența marilor proprietăți funciare și a interesului economic pentru pământurile fertile ale zonei. Ele completează tabloul unei societăți profund inegale, în care o mare parte a populației trăia la limita subzistenței, în timp ce pământurile se tranzacționau între elite.

Un episod din anul 1901: violența de la marginea pădurii Smeeni

În anul 1901, ziarul Universul publica o altă știre scurtă, dar grăitoare, care aduce din nou numele Smeeniului în atenția cititorilor. Sub titlul sec, specific epocii, este relatat un act de tâlhărie petrecut în apropierea pădurii Smeeni, lângă cimitir. (n.r. Probabil in acele timpuri exista o padure in apropierea cimitirului de la Smeeni).

Un soldat din regimentul de geniu București, Simu Alexandru, aflat pe drum la primele ore ale dimineții, a fost atacat de trei indivizi înarmați cu ciomege, care i-au cerut banii pe care îi avea asupra sa.

Soldatul a încercat să se apere, însă a fost doborât și bătut cu o cruzime care transpare chiar și din relatarea seacă a ziarului. Doar strigătele sale de disperare au atras câțiva oameni din apropiere, care au intervenit și au reușit să pună mâna pe agresori, predându-i poliției orașului. Evenimentul este semnat, la fel ca multe alte știri din zonă, de același corespondent local, „Floricel”, un alt nume care apare sporadic în paginile publicației.

Dincolo de faptele brute, acest episod surprinde atmosfera tensionată a vremii: drumuri nesigure, violență la marginea satelor, oameni nevoiți să se apere singuri până la sosirea autorităților.

O moarte tăcută pe drumul spre casă (1910)

În anul 1910, ziarul Universul consemnează o altă întâmplare tragică petrecută la marginea satului Smeeni, relatată cu aceeași sobrietate rece specifică presei vremii. Ionită Grozavu, sătean din comună, este găsit mort într-un șanț cu apă, la marginea drumului. O moarte care, deși simplă în descriere, apasă greu prin ceea ce lasă nespus.

În ziua de Sfântul Ștefan, Ionită Grozavu fusese într-un sat din apropiere. Băuse prea mult, așa cum notează ziarul, fără judecată și fără menajamente. Spre seară, a pornit singur spre casă, pe drumul cunoscut, care șerpuia printre câmpuri și marginea satului Smeeni. Întunericul, frigul și oboseala i-au fost potrivnici.

Ajuns în apropierea comunei, amețit de băutură, a căzut într-un șanț plin cu apă. Cu mare greutate s-a ridicat și a mai mers aproximativ douăzeci de metri, purtând cu el frigul care i se strecurase deja în oase. A căzut din nou — de data aceasta definitiv. Nu s-a mai putut ridica.

A doua zi, trupul său, înghețat, a fost descoperit de trecători. Nicio anchetă amplă, nicio revoltă, nicio întrebare publică. Doar o viață stinsă între două rânduri de ziar, pe un drum de țară, într-o iarnă grea. Astfel de morți, tăcute și singuratice, erau frecvente în lumea satului de atunci, dar rareori depășeau granița comunității. Universul le nota scurt, iar timpul le așternea uitarea.

Dincolo de știrile mărunte: răscoala din 1873

Dacă presa vremii alegea să redea Smeeniul mai ales prin accidente și infracțiuni, istoria locală păstrează însă un episod de o importanță majoră: răscoala țăranilor din anul 1873. Acest eveniment, petrecut cu câteva decenii înainte de articolele din Universul, a marcat profund comunitatea.

Răscoala a fost generată de nemulțumirile legate de aplicarea reformei agrare din 1864 și de modul în care pământurile au fost delimitate. Țăranii din Smeeni, simțindu‑se nedreptățiți, s‑au opus hotărârilor autorităților și au intrat în conflict deschis cu reprezentanții statului. Urmările au fost arestări, anchete și un proces de durată.

Detaliat despre această răscoală puteti citi AICI

Chiar dacă acest episod nu este reflectat pe larg în presa de mai târziu, el explică multe dintre tensiunile sociale care persistau încă la începutul secolului XX. Sărăcia, conflictele, violența și tragediile relatate de Universul nu apar din neant, ci sunt consecința unui secol de transformări inegale și frustrări acumulate.

Articolele fugitive din ziarul Universul nu ne oferă o imagine completă a Smeeniului de odinioară, dar sunt extrem de valoroase ca fragmente de memorie. Ele surprind satul în momentele sale cele mai grele și ne amintesc cât de diferit funcționa circulația informației în urmă cu mai bine de un secol.

Recitite astăzi, aceste știri mărunte capătă o greutate aparte: ele nu mai sunt simple note de ziar, ci mărturii ale unei lumi dispărute, în care viețile oamenilor simpli se pierdeau adesea între rândurile tipărite cu litere mici.

La cum arată mașina, șoferul a scăpat cu viață. Conducătorul auto e din Smeeni

De către
smeeni
-
0

Accident rutier grav pe DJ203D, în afara localității Maxenu, comuna Tintești.

Un accident rutier grav s-a produs în seara zilei de duminică pe drumul județean DJ203D, în afara localității Maxenu. În urma evenimentului, traficul în zonă a fost dirijat de polițiști pentru desfășurarea circulației în condiții de siguranță.

Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, din primele date de la fața locului a reieșit că un autovehicul care se deplasa pe direcția Buzău – Smeeni, condus de un bărbat în vârstă de 34 de ani, din localitatea Smeeni, ar fi pierdut controlul asupra direcției de mers și s-ar fi răsturnat în afara părții carosabile.

Totodată, martori aflați la fața locului susțin că șoferul s-ar fi angajat într-o depășire, moment în care ar fi pierdut controlul volanului, pe fondul vitezei excesive. Autoturismul a părăsit carosabilul și s-a izbit frontal de un copac de pe marginea drumului, impactul fiind extrem de violent.

Foto martor la accident

Aceiași martori afirmă că, în urma coliziunii, conducătorul autoar fi iesit singur din masina. Având în vedere modul în care arăta epava autoturismului după impact, cei prezenți spun că șoferul a avut un noroc extraordinar să scape cu viață.

Bărbatul a fost rănit și a fost preluat de un echipaj de ambulanță, fiind transportat la UPU Buzau pentru îngrijiri de specialitate. Din fericire, viața acestuia nu este în pericol, iar acesta rămâne cel mai important aspect al evenimentului.

Totuși, martorii subliniază că situația s-ar fi putut transforma într-o adevărată tragedie dacă în autoturism s-ar fi aflat și alți pasageri.

Polițiștii au deschis un dosar penal și continuă cercetările pentru stabilirea cu exactitate a tuturor împrejurărilor în care s-a produs accidentul, urmând să fie stabilite cauzele exacte, inclusiv viteza de deplasare.

Autoritățile reamintesc participanților la trafic importanța respectării regulilor de circulație și a limitelor legale de viteză. De asemenea, chiar dacă în acest caz lipsa centurii de siguranță nu a avut consecințe fatale, în majoritatea situațiilor purtarea centurii poate face diferența dintre viață și moarte în cazul unui accident rutier.

Lucrările la reabilitarea Spitalului de Boli Cronice din Smeeni sunt în plină desfăsurare

De către
smeeni
-
0

Smeeni, județul Buzău – decembrie 2025 – Lucrările de reabilitare și consolidare a Spitalului de Boli Cronice din Smeeni se află în plină desfășurare, marcând una dintre cele mai importante investiții din ultimii ani în infrastructura medicală rurală din județul Buzău. Proiectul „Reabilitare Spital Smeeni”, lansat oficial la finalul anului 2024, a intrat în etapa de execuție, după emiterea ordinului de începere a lucrărilor la inceputul lunii octombrie 2025.

În prezent, intervențiile sunt concentrate asupra clădirii principale a unității spitalicești. Acoperișul a fost complet demontat, conform graficului de execuție, iar lucrările de reabilitare continuă atât la nivel structural, cât și la fațada imobilului. Constructorul lucrează în paralel la mai multe componente ale proiectului, iar, dacă condițiile meteo vor permite, șantierul va rămâne activ și în perioada următoare.

Pentru a permite desfășurarea lucrărilor în siguranță, activitatea medicală a fost reorganizată cu sprijinul autorităților locale. Primăria Smeeni a pus la dispoziția spitalului o locație alternativă, situată în imediata apropiere – sediul Repansat – unde pacienții au fost relocați temporar. Clădirea a fost adaptată pentru nevoile medicale încă din prima parte a anului, iar administrația spitalului își desfășoară activitatea într-un alt spațiu pus la dispoziție de autorități locale.

Un proiect cu impact major asupra eficienței energetice

Proiectul de reabilitare vizează nu doar consolidarea și modernizarea clădirii, ci și creșterea substanțială a eficienței energetice. La finalul lucrărilor, consumul anual de energie primară ar urma să scadă cu peste 81%, emisiile de gaze cu efect de seră să fie reduse cu aproape 90%, iar ponderea energiei din surse regenerabile să depășească 40%. Sunt utilizate materiale și tehnologii moderne, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile și ale tranziției verzi.

Această etapă vine în continuarea unui amplu program de investiții derulat la Spitalul de Boli Cronice Smeeni în ultimii ani. Într-o primă fază, cu o investiție de aproximativ 3 milioane de euro din fonduri europene și de la bugetul local, a fost construită o nouă bază de tratament și recuperare medicală, finalizată la sfârșitul anului 2024. Centrul, dotat cu echipamente de ultimă generație, inclusiv pentru hidroterapie și drenaj limfatic, este considerat astăzi unul dintre cele mai moderne din țară, atrăgând pacienți din întreg județul.

În vara acestui an, pe 7 iulie 2025, conducerea spitalului a lansat proiectul „Investiții în infrastructura ambulatoriului din cadrul Spitalului de Boli Cronice Smeeni”, menit să modernizeze cabinetele ambulatorii și să îmbunătățească accesul pacienților la servicii de diagnostic și tratament de înaltă calitate. Spitalul de Boli Cronice Smeeni

Ce presupune modernizarea ambulatoriului

Concret, proiectul de modernizare a ambulatoriului vizează:

  • modernizarea infrastructurii cabinetelor, adaptând spațiile la standarde medicale actuale;

  • dotarea cu echipamente moderne, facilitând diagnosticarea și tratamentul pacienților în regim ambulatoriu;

  • reducerea presiunii asupra secțiilor de spitalizare prin servicii eficiente și rapide;

  • îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru personalul medical și creșterea satisfacției pacienților care beneficiază de îngrijiri în ambulatoriu. Spitalul de Boli Cronice Smeeni

Valoarea totală a acestui proiect depășește 7 milioane de lei, din care o mare parte provine din fonduri europene nerambursabile prin Programul de Dezvoltare Regională. Spitalul de Boli Cronice Smeeni

O istorie de peste șase decenii, o dezvoltare continuă

Spitalul din Smeeni a fost înființat în anul 1959, pentru a deservi localitățile din Câmpia Bărăganului, într-o zonă de tranzit importantă între centrul țării și litoral. De-a lungul timpului, unitatea a avut secții de chirurgie, boli infecțioase, obstetrică-ginecologie, geronto-psihiatrie, sală de nașteri și peste 100 de paturi.

În anul 2010, spitalul s-a aflat în pragul desființării, însă a fost salvat prin accesarea fondurilor europene, care au devenit motorul dezvoltării sale. De atunci și până în prezent, peste 13 milioane de euro au fost investiți în modernizare, transformând Spitalul de Boli Cronice Smeeni într-un reper al medicinei rurale. Dotările moderne și condițiile de lucru au atras inclusiv medici tineri, care au ales să profeseze aici după finalizarea rezidențiatului.

Prin lucrările aflate acum în derulare, Spitalul de Boli Cronice Smeeni își continuă parcursul de modernizare, cu obiectivul de a oferi servicii medicale sigure, eficiente și adaptate standardelor actuale, în beneficiul pacienților din întreaga zonă.

– Articol realizat pe baza documentelor oficiale ale Spitalului de Boli Cronice Smeeni.

(Foto) Tragedie la Smeeni – O familie îndoliată și un apel la solidaritate pentru un cioban ucis de o mașină condusă de un șofer începător

De către
smeeni
-
0

La doar 59 de ani, un cioban din comuna Gherăseni, județul Buzău, și-a pierdut viața într-un accident cumplit în apropiere de Smeeni,langa DJ203D. Se afla cu oile la pascut pe lunca din jurul Fantanii Tamăduitoare de la Smeeni, când firul vietii s-a rupt brus, fără sa realizeze ce se întamplă cu el.

Circumstanțele tragediei

Potrivit martorilor, totul s-a întâmplat pe drumul dintre Smeeni și Maxenu, într-un moment în care o altă mașină oprise pentru a lăsa oile să traverseze șoseaua. În acea clipă, șoferul – căruia îi fusese recent eliberat permisul de conducere – a tras brusc de volan. Autoturismul a lovit două oi, apoi pe nea Gheorghe (prenumele ciobanului) .

Mașina a trecut peste trupul său, oprindu-se abia la zeci de metri distanță. Impactul a fost fatal: ciobanul a murit pe loc, iar echipajul medical sosit la fața locului nu a mai putut face altceva decât să constate decesul.

O familie în suferință

Victima nu era căsătorită și nu avea copii. Era un om simplu, muncitor, care își câștiga existența lucrând cu ziua la stână, îngrijind oile altora. Deși era bătrân pentru meseria pe care o practica, incerca sa-si castige traiul de zi cu zi păzind oile.

În cauză se va întocmi dosar penal iar polițiștii continuă cercetările pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care s-a produs tragicul eveniment rutier.

123...27Pagina 1 din 27

ALEGEREA EDITORULUI

POSTĂRI POPULARE

CATEGORIE POPULARĂ

©