În inima Câmpiei Buzăului, in localitatea Smeeni, în zona cunoscută sub numele de Sălcioara, se înalță una dintre cele mai valoroase moșteniri spirituale ale județului: Biserica „Sfântul Nicolae”, un monument istoric de arhitectură in județul Buzau. Mai mult decât un simplu obiectiv de patrimoniu, acest lăcaș reprezintă „inima” unei comunități care și-a clădit viitorul pe fundația solidă a credinței strămoșești.
Rădăcinile: Vechea biserică din cimitir și nevoia de înnoire
Istoria spirituală a Sălcioarei nu a început pe actualul amplasament, ci în liniștea cimitirului satului, situat în partea de est. (Detalii mai multe despre acest loc aici). Acolo a dăinuit „biserica străbună”, un lăcaș despre care se spune că ar fi fost ridicat de călugări, inițial din paiantă și ulterior îmbrăcat în cărămidă și piatră. Cu o formă de corabie și o turlă mică în față pentru clopot, biserica purta pe ușa de stejar de la intrare anul 1806, semn al vechimii sale venerabile.
Deși a fost reparată în 1882 la îndemnul preotului Voicu Popa, vechea biserică a devenit, cu timpul, neîncăpătoare. Nevoia unei construcții monumentale, „ca la oraș”, a dus la decizia istorică de a muta centrul spiritual în vatra satului, lângă șoseaua Buzău–Slobozia (actualul DN 2C). Din anul 1939, vechiul lăcaș din cimitir a tăcut, obiectele de cult fiind mutate în noua biserică.
O comunitate cu renume: De la Mihai Viteazul la logofătul Sălcianu
Parohia Sălcioara, așezată la 200 de metri de râul Călmăţui și la 20 km de Buzău, are rădăcini adânci în istoria Țării Românești. Documentele atestă că însuși domnitorul Mihai Viteazul a cumpărat moșia Bistra de lângă Sălcioara, aceasta rămânând sat domnesc până în 1619.
Mai târziu, în secolul al XIX-lea, satul aparținea logofătului Ghiţă Sălcianu şi fratelui său, Anton Sălcianu. Recensămintele vremii notau o comunitate restrânsă, de 32 de familii de clăcaşi, dar dornică de propășire. Astăzi, parohia (de categoria a III-a) numără 196 de familii și 642 de credincioși, toți de naționalitate română și religie creștin-ortodoxă.
Epopeea construcției: Un efort colectiv sub semnul excelenței
Actuala biserică parohială a fost ridicată prin jertfa localnicilor, sub îndemnul avocatului Constantin B. Teodorescu și coordonarea Preotului Gheorghe Deliu. Lucrările au început în 1926 și s-au întins pe parcursul a mai bine de un deceniu:
- 1926–1938: Construcția „la roșu” și finisajele.
- Meșteri de elită: Zidăria a fost realizată de C. Zota și Guighigui Iancu, sub supravegherea arhitectului Grigore Grigorescu. Tencuielile exterioare poartă semnătura meșterului Iuliano Pacifico, iar cele interioare pe cea a fraților Ion și Carol Dujinscy.
- Odoarele: Catapeteasma din lemn de stejar, o adevărată operă de artă, a fost sculptată de N. Civelescu și donată de Arghira Vergu.
Biserica a fost sfințită pe 5 noiembrie 1939 de către P.S. Episcop Ghenadie Niculescu, având la acea vreme doar pictura de pe catapeteasmă, realizată în ulei de Sandu Dinescu.
Arhitectură și Artă: „Podoaba Casei Tale”
Din punct de vedere arhitectural, edificiul este construit în formă de cruce, având dimensiuni impresionante: 27 m lungime și până la 15 m lățime în dreptul stranelor. Cele trei turle octogonale, încununate cu cruci din inox, domină peisajul, biserica fiind încadrată de UNESCO în categoria „peisaj conceput și creat intenționat de om”.
Pictura s-a făcut în tehnica fresco de către pictorul Hanganu Ştefan din Cernăteşti, judeţul Buzău, între anii 1958-1960, iar resfinţirea s-a făcut în 21 mai 1961 de către P.S. Episcop Antim al Buzăului.
O altă resfinţire a picturii s-a realizat în data de 24.04.1995, în urma reparaţiilor făcute după cutremurul din 4 martie 1977, cu binecuvântarea şi în timpul arhipăstoririi Î.P.S. Episcop Epifanie al Buzăului.
Deasupra ușii de la intrare, în pridvor, este următoarea pisanie:
ACEASTĂ SF. ȘI DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ CU HRAMUL SF.. IER. NICOLAE S-A RIDICAT DIN TEMELIE ÎN ANUL 1928, S-A TERMINAT ÎN ANUL 1938, CU CHELTUIALA TUTUROR ENORIAȘILOR DIN SATUL SĂLCIOARA COMUNA SMEENI, CU OSÂRDIA PR. GHEORGHE DELIU AJUTAT DE CONSILIU PAROHIAL. SFINȚIREA S-A FĂCUT ÎN ANUL 1939, NOEMBRIE, ZIUA 5 DE CĂTRE P.S EPISCOP AL BUZĂULUI, GHENADIE NICULESCU, NUMAI CU PICTURA DELA CATAPETEASMĂ. ÎN ANUL 1957 CU ÎNDEMNUL ȘI CU STĂRUINȚA PR.GH. DELIU ÎMPREUNĂ CU CONSILIU PAROHIAL, COMITETUL PAROHIAL ȘI TOȚI ENORIAȘII DIN SATUL SĂLCIOARA, AU HOTĂRÂT PICTAREA ÎNTREGEI BISERICI. CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU ȘI CU BUNA VOINȚA ENORIAȘILOR DIN ACEASTĂ PAROHIE, ÎN ANUL 1958, LUNA AUGUST, ZIUA 4, S-A ÎNCEPUT PICTURA BISERICI ȘI S-A TERMINAT ÎN ANUL 1960, LUNA IULIE, ZIUA 12. RESFINȚIREA S-A FĂCUT DE P.S.DR. ANTIM ANGELESCU, EPISCOP AL EPARHIEI BUZĂULUI ȘI P.C. PROTOPOP N. ZBURLAN AL PROTOER. RAION BUZĂU. PICTURA S-A EXECUTAT ÎN TEHNICA FRESCO, DE MÂNA PICTORULUI FĂNICĂ HANGANU, DIN COM. CERNĂTESTI – BUZĂU. SCRIE DOAMNE ÎN CARTEA VIEȚII, PE CEI CE IUBESC PODOABA CASEI TALE. – AZI 12 IULIE 1960.
Deasupra uşii, în naos, mai există următoarea pisanie:
LA ACEASTĂ BISERICĂ CU HRAMUL SF. IERARH NICOLAE, DIN SATUL SĂLCIOARA, COMUNA SMEENI, JUDEȚUL BUZĂU, ÎN URMA REPARAȚIILOR DUPĂ CUTREMURUL DIN ANUL 1977, S-A FĂCUT RESTAURAREA PICTURII, CU BINECUVÎNTAREA ȘI ÎN TIMPUL ARHIPĂSTORIRII P.S. EPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI, PRIN STĂRUINȚA PR. PAROH ION TUDOR, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, CU BUNĂVOINȚA ȘI CHELTUIALA ENORIAȘILOR. RESTAURAREA, EXECUTATĂ DE PICTORUL CONSTANTIN DUMITRAȘCU-SĂLCIOARA, S-A ÎNCEPUT LA 21.IX.1990 ȘI S-A TERMINAT LA 21.X.1992. RESFINȚIREA S-A FĂCUT DE CĂTRE PREA SFINȚITUL EPIFANIE NOROCEL AL BUZĂULUI, ÎN ZIUA DE 24.IV.1995. SCRIE, DOAMNE, ÎN CARTEA VIEȚII PE TOȚI CTITORII ȘI PE CEI CE IUBESC PODOABA CASEI TALE.
ALTE IMOBILE DIN INVENTARUL PAROHIEI
Clopotniţa, separată de biserică este construită pe schelet metalic din ţeavă metalică, are două clopote şi este acoperită cu tablă galvanizată.
Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a parohiei şi are o suprafaţă de 0,71 ha. Parohia deţine 2,5 ha teren arabil şi 2,5 ha păşune în indiviziune.
GARDIENII SLUJITORI DE IERI ŞI DE AZI
La biserica parohială au slujit: preotul Voicu Popa, preotul Luca Lupașcu, preotul iconom Gheorghe Deliu, preotul Gheorghe Banu, preotul Tudor Ion şi preotul iconom Stan Iordănel din anul 1995 şi în prezent.
Referitor la preoţii Voicu Popa şi Luca Lupaşcu nu există date păstrate in arhivă.
Preotul Gheorghe Deliu s-a născut în comuna Brădeanu, judeţul Buzău, pe 5 octombrie 1901. A absolvit cursurile Seminarului Teologic din Buzău. În primul an de preoţie a fost în comuna Jugureanu, judeţul Brăila, apoi, din anul 1928 a fost transferat în parohia Sălcioara. A fost cel care a pus piatra de temelie a bisericii parohiale actuale.
Preotul Gheorghe Banu s-a născut în anul 1953 în Dălhăuţi, judeţul Vrancea. Este absolvent al Seminarului Teologic Buzău, promoţia 1968 şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, promoţia 1977. În 1980 a fost hirotonit ca profesor la Seminar şi preot cu jumătate de normă la Parohia Sălcioara şi Moisica unde a activat un an.
Preotul Tudor Ion s-a născut la data de 10.02.1953 în comuna Odăile, judeţul Buzău. Este absolvent al Seminarului Teologic Buzău, promoţia 1975 şi al Facultăţii de Teologie Bucureşti, promoţia 1981. A fost hirotonit preot la 15 ianuarie 1978 la Parohia Şuchea, comuna Căneşti, judeţul Buzău iar, în anul 1982 a fost transferat la Parohia Sălcioara, localitatea Smeeni, judeţul Buzău, unde a păstorit până în anul 1995. În această perioadă, preotul a realizat restaurarea picturii, după reparaţiile făcute în urma cutremurului din 1977.
Resfinţirea bisericii s-a făcut la 24 aprilie 1995 de către Î.P.S. Arhiepiscop Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei, ocazie cu care a fost hirotonit pentru această parohie noul preot Stan Iordănel.
Preotul iconom Stan Iordănel, născut la data de 07.05.1969 în Galați, este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității București, specializarea Teologie Pastorală, promoția 1994. A fost hirotonit diacon la data de 23 aprilie 1995 și preot la data de 24 aprilie 1995.
Cântăreţi bisericeşti la această parohie au fost următorii: Badea Dumitru, Stoica Nicolae, Dragomir Vasile.
Badea Dumitru, născut la data de 24 octombrie 1910, în localitatea Moisica, comuna Smeeni, raionul Buzău, regiunea Ploieşti. A fost absolvent al Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti Buzău, promoţia 1946 şi a fost încadrat la parohia Moisica în anul 1952, apoi s-a transferat la parohia Sălcioara în anul 1959, profesând aici până în anul 1980, când s-a pensionat.
Al cântăreț bisericesc a fost Stoica Nicolae, care era cumnat cu Badea Dumitru şi, dar din păcate, nu s-au păstrat informaţii personale referitoare la activitatea acestuia.
Dragomir Vasile s-a născut la 25 octombrie 1935 în comuna Smeeni, judeţul Buzău. A fost agricultor şi, din anul 2000, când s-a pensionat, şi-a început activitatea de cântăreţ bisericesc la parohia Sălcioara, la care funcţionează şi în momentul actual.
O parohie vie în secolul XXI
De la ultima resfinţire (24 aprilie 1994, făcută de către ÎPS Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei) sub păstorirea preotului iconom Stan Iordănel la biserica parohială s-au derulat următoarele activităţi administrativ-gospodăreşti: s-a reparat şi zugrăvit exteriorul bisericii parohiale; s-a construit o magazie şi o anexă pentru centrala termică; s-a reparat capital acoperişul bisericii, deasemenea şi gardul dinspre drumul naţional 2C, a fost înlocuit cu unul din fier forjat cu fundaţie din beton armat; s-a asigurat confortul termic prin înlocuirea ferestrelor şi uşilor din lemn deteriorate cu tâmplărie din PVC si Aluminiu cu geam termopan, montarea unei centrale termice pe combustibil solid şi două instalaţii de aer condiţionat; s-au refăcut platoul și aleea din fața bisericii parohiale, precum si cea până la clopotniţă şi uşa de la Sf. Altar prin montarea de pavele din ciment colorate; s-a dotat Sf. Biserică cu veşminte noi, obiecte de cult, mobilier şi cărţi de cult.
Dincolo de ziduri, viața parohiei pulsează prin serbările organizate la Crăciun și Înviere, precum și prin pelerinajele care unesc comunitatea. Astfel, Biserica din Sălcioara rămâne, așa cum scrie pe pisania din pridvor, o dovadă vie a celor care „IUBESC PODOABA CASEI DOMNULUI”.
Surse: V. Nicolescu, I. Mateescu, Smeeni- Perlă a Bărăganului, Buzău, Editura Editgraph, 2012.
Arhiva Parohiei Sălcioara, prin binevointa preotului paroh Stan Iordanel
