La începutul anului 1910, un eveniment tragic a tulburat liniștea comunității din Sălcioara, o comună mică și aparent neînsemnată din județul Buzău, subordonată la acea vreme comunei Smeeni. În contextul vremii, astfel de știri erau rar publicate în presa națională, făcând acest eveniment unul interesant, mai ales că nu este menționat în nicio monografie a comunei Smeeni, deși a fost un incident semnificativ pentru zona respectivă.
Ziarul Adevărul, editia din 9 ianuarie 1910, relata faptul că, în data de 6 ianuarie 1910, a avut loc sinuciderea lui Cicerone Păltineanu, fiul unei familii de moșieri bine cunoscute în cercurile aristocratice ale vremii in Buzău. Deși familia Păltineanu se mutase la București cu câțiva ani înainte, unul dintre frați, Aurel Păltineanu, rămăsese la Buzău, fiind proprietarul unei moșii în Sălcioara. Tragedia a avut loc chiar pe această moșie, unde Cicerone și-a curmat viața în mod brutal și inexplicabil.
Potrivit relatărilor, Cicerone Păltineanu, în vârstă de 25 de ani, a sosit la moșia fratelui său în dimineața de 6 ianuarie, după ce călătorise de la București cu trenul. Sosirea sa a fost neașteptată, mai ales că fratele său Aurel se afla la Buzău în acel moment. Găzduit de agentul perceptor Grigore Stănciulescu, un vecin apropiat al familiei Păltineanu, Cicerone a fost tratat cu ospitalitate, însă nimeni nu ar fi anticipat ce avea să urmeze.
După ce a pretins că era obosit de drum, Cicerone a cerut să se odihnească și a fost condus într-o cameră unde dormeau copiii gazdelor. Câteva ore mai târziu, soția lui Grigore Stănciulescu a intrat în cameră din curiozitate și a fost îngrozită să descopere trupul tânărului întins pe jos, într-o baltă de sânge. Cicerone se împușcase în tâmplă cu un revolver, lăsând în urmă o scenă șocantă: stropi de sânge pe pereți și pe ușă, iar scoarța dușumelei arăta că acesta nu murise pe loc, ci se zbătuse înainte de a-și da ultima suflare.
Cauzele sinuciderii lui Cicerone Păltineanu au rămas subiect de speculații în acele zile. Pe o bucată de hârtie găsită în cameră, tânărul a lăsat un mesaj simplu: „Sufeream de o boală incurabilă”. Însă, conform prietenilor apropiați și cercetărilor ulterioare, adevărata cauză pare să fi fost de natură financiară și sentimentală.
După moartea mamei sale, Cicerone primise o moștenire de 18.000 de lei, pe care o risipise într-un timp scurt, atras de o femeie demi-mondenă din București, cu care avusese o relație până la plecarea acesteia la Paris. În fața disperării și a ruinării financiare, tânărul a ales să-și curme viața.
Moartea lui Cicerone Păltineanu a șocat nu doar familia sa, ci întreaga comunitate buzoiană. Vestea sinuciderii s-a răspândit rapid, iar mulți au fost surprinși, mai ales că tânărul părea să ducă o viață normală, fără a se plânge de vreo afecțiune gravă. La doar câteva ore înainte de tragicul act, fratele său Aurel primise o scrisoare de la Cicerone, expediată din București, în care acesta îi mulțumea pentru o sumă de bani trimisă recent.
Deși ancheta desfășurată de autoritățile locale, sub conducerea administratorului de plasă Neagu Dragomir, nu a relevat alte suspiciuni legate de circumstanțele morții, rămânerea birjarului în Sălcioara pentru cercetări sugerează că s-au căutat și alte piste.
Deși autoritățile au încheiat rapid investigația, considerând că sinuciderea a fost cauzată de disperarea financiară și de o boală posibil incurabilă, alte piste ale anchetei rămân neexplorate public. În mod special, prezența birjarului care l-a transportat pe Cicerone la moșie a ridicat întrebări.
Birjarul a fost reținut pentru cercetări de către administratorul de plasă, Neagu Dragomir, în încercarea de a obține mai multe detalii despre comportamentul lui Cicerone în dimineața fatală. Se pare că acesta a sosit cu ultimul tren din București, la ora 2:20 dimineața, și a petrecut câteva ore în gară înainte de a se îndrepta spre moșia din Sălcioara. Totuși, nicio sursă nu a confirmat dacă acesta a avut vreun contact cu alte persoane sau dacă a exprimat vreun semn de agitație emoțională. Ancheta nu a descoperit dovezi clare care să sugereze o implicare externă, dar rămâne întrebarea dacă tânărul a avut intenția de a se sinucide din momentul plecării din București sau dacă decizia a fost luată în ultimul moment.
Un alt aspect neelucidat este natura legăturilor lui Cicerone cu persoanele din cercurile mondene din București, în special cu femeia descrisă ca fiind cauza principală a decăderii sale financiare. Deși prietenii apropiați menționează că tânărul nu s-a plâns niciodată de o boală incurabilă, relația sa eșuată și pierderea întregii moșteniri i-ar fi putut alimenta starea de disperare. Totuși, natura bruscă a gestului și prezența sa neașteptată la Sălcioara, într-un moment în care toți credeau că se află la București, ridică întrebări legate de motivele reale din spatele sinuciderii.
O altă pistă ar fi modul în care s-au derulat ultimele sale ore la Sălcioara. Deși a fost primit cu căldură de agentul perceptor Grigore Stănciulescu și de soția acestuia, comportamentul lui Cicerone nu a dat semne de îngrijorare. Faptul că a cerut să se odihnească după drum și s-a retras în cameră sugerează că acesta planificase deja actul fatal. Prezența batistei îmbibate în sânge, găsită lângă trupul său, denotă un gest premeditat și calculat, iar anchetatorii au notat că, deși moartea nu a fost instantanee, tânărul a avut suficientă luciditate pentru a încerca să își aline rănile.
Deși concluzia oficială a anchetei a fost sinuciderea din motive personale, detalii nerezolvate și posibile legături cu persoane din cercuri mai puțin transparente rămân încă o sursă de speculații.
Contextul social și economic al acelor vremuri, împreună cu influențele vieții de la oraș, au jucat probabil un rol în destinul tragic al tânărului. Sinuciderea lui Cicerone Păltineanu rămâne o poveste tristă și aproape uitată, un episod rar din istoria comunei Sălcioara (Smeeni) și a județului Buzău.