„Minunea de la Smeeni”. Cum a devenit Smeeniul celebru la începutul secolului trecut

La inceputul secolului al XX-lea, mai exact in jurul anului 1926, in ziarele si revistele vremii, de pe intreg teritoriul României, au aparut sute de articole in care era mentionat numele Smeeni.

Totul se învârtea in jurul izvorului cu apă care izvorăsete din Călmațui, căruia locuitorii din Smeenii acelor vremuri, i-au conferit puteri miraculoase. Vestea că apa acestui izvor, (în jurul căruia s-a construit și o fântană), vindecă numeroase boli s-a raspândit rapid în întrega țară, iar la doar câteva zile, de la raspândirea zvonului, ziarele erau pline de articole cu „Minunea de la Smeeni.”

Totul a culminat și cu un comunicat oficial venit din partea autoritatilor acelor vremuri din judetului Buzău, prin care se recunoaștea faptul ca apa de la Smeeni are puteri miraculoase și că ea vindeca numeroase boli incurabile.

Iata ce scria ziarul UNIVERSUL, vineri, 2 septembrie 1927, sub titlul: „Minunatele vindecari ale fântânei de la Smeeni”

„COMPANIA DE JANDARMI CĂTRE PREFECTURA JUDEŢULUI BUZĂU

„Am onoare a vă face cunoscut cum că până in prezent avem următoarele cazuri de vindecare cu apă de la fântâna din împrejurimile comunei Maxeni.Fântâna se află in marginea drumului dintre comunele Maxenu şi Smeeni.

1. Tânărul Floriea Ion din Oradia Mare str. Cetăţeanului, în etate de 25 ani, căruia de 20 ani i-a pierit vederea. A fost la doctori specialişti din Paris, cari nu au putut să-i redea vederea. Din auzite a fost dus la această fântână şi după trei spălaturi vederea i-a revenit. Acest lucru este constatat şi văzut de noi.

2) Fata Elena Grigore Gh. din com. Smeeni era bolnavă de epilepsie, având zilnic câte 3—4 accese. După mai multe băi a fost scăpată de această boală, încât timp de zece zile, pusă sub observaţie, n’a mai dat semne de această boală.

3) Locuitorul Vasile Cristodorescu, din corn. Căldăreşti, era complet paralizat de 2 ani. După trei spălaturi şi băi de nămol început să vorbească, să umble şi să se folosească de mâini.

4) Un călugăr căruia îi tremurau mâinile şi picioarele, după prima baie a plecat complet sănătos.

5) Tânărul Scharman Alis din Alba Iulia, str. Lungă 10, vedea ca prin sită de mic copil. După două spălături, acum vede bine şi clar.

Cdrul com. jandarmi Buzău Căpitan Mateescu

In fața unor asemenea declaratii, venite din partea autoritatilor, Smeeniul acelor vremuri a devenit celebru in intreaga țară. Sute de oameni suferinzi au plecat în pelerinaj către Smeeni, in incercarea lor de a-și găsi vindecarea.

A doua zi, pe 3 septembrie 1927, în același ziar (Universul) aparea o fotografie cu baia suferinzilor, în apa din jurul fântânii, intărind și mai mult faptul că la Smeeni, se întamplă lucruri miraculoase.

La o saptamână, șirul articolelor despre Smeeni continuă. Acelasi ziar, Universul din 10 septembrie 1927, titra: „La Smeeni trebuie trebuie făctă rânduială. Mulțimea suferinzilor păstrează credința în insănătosire. 

” Astfel, zilnic, zeci de sărmani vin cu trenuri sau căruţe din depărtări şi poposesc împrejurul fântânei, unde stau—mărturii ale credinţei — trei cruci şi o candelă, ridicate de cei ce au crezut în puterea tămăduitoare a apei.

Fântâna de la  Smeeni este aşezată pe şoseaua care duce de la Buzău la Smeeni, la aproape 16 km. distanţă de Buzău şi la 3 km. depărtare de satul Smeeni. Săpată în malul şanţului şoselei judeţene, fântâna de astăzi nu a fost decât un isvor, în care până acum o lună se adăpau vitele.

Astăzi, fântâna este ghizduită şi tuburi de ciment coboară până în fundul ei. Apa isvorăşte din abundenţă şi cu toate că necontenit se scot mari cantităţi, nivelul ei rămâne mereu în tuburi, foarte apropiat de suprafaţa pământului.

Locul pe care se află astăzi fântâna este pământ de islaz dat în devălmăşie locuitorilor din com. Smeeni, prin împroprietărirea de la 1864 şi a făcut parte din moşia proprietatea lui Gh. S. Vernescu. Fântâna, aceasta era cunoscută încă de pe acea vreme și n’a slujit la altceva, decât la adăpatul vitelor locuitorilor.

Satul Smeeni, până mai acum treizeci de ani, (n.r. se ia ca referință anul 1927), era aşezat ceva mai spre apus, la o distanţă de vre o 2—3 km„ până când râul Călmăţui revărsându-se a inundat satul şi a forţat pe locuitori să se mute pe un loc mai înalt (unde e azi satul). Am fost în satul acesta, (autorul articolului din ziar, care se semnează t.i)   care deşi foarte mic, a încercat prin sforţările locuitorilor să ridice o biserică. Sfântul lăcaş este înălţat şi aşteaptă să fie tencuit şi acoperit, (este vorba de biserica actuală din Smeeni, cu hramul Sfintilor Imparati, Constantin si Elena),  însă secetele dese ce au bântuit regiunea, au împiedicat pe locuitori să contribuie îndeajuns pentru terminarea lui.

Pentru construirea acestei biserici, un bătrân locuitor din sat mi-a povestit următoarele: „Acum treizeci de ani, locuia în satul nostru un oier venit de peste munţi. Din ce, — nu se ştie — i-au murit mai mulţi copii. Intr’o noapte, a avut un vis. Se făcea că la locul acela pe Călmăţui, se ridica o biserică mândră şi lângă ea, isvorul curgea mare şi limpede.

„Pus pe gânduri de visul acesta, mocanul a încercat să construiască o biserică. Neisbutind, a pus de-a pietruit fântâna şi a aşezat un uluc de piatră care se află şi acum acolo“.

Articolul din ziarul Universul de la acea vreme,  la care facem referire aici continua relatarile pe marginea investigatiilor facute atunci la Smeeni.

„Presupusul miracol al isvorului se datoreşte tot unui vis. Se spune, că în satul Gherăseni, se afla un copil orb de mai mulţi ani. Copilul a visat, că se va vindeca, dacă se va spăla cu apă din fântâna dela malul Călmăţuiului. S‘a dus, s‘a spălat cu apă din fântână şi povestea populară spune, că şi-a recăpătat vederea. Noi (n.r. reporterii ziarului) am cercetat în satul Gherăseni şi n’am găsit copilul fericit, despre vindecarea căruia a mers vestea în popor.

Am văzut la această fântână multă lume sărmană, venită să caute alinarea suferinţelor. Erau bolnavi de tot felul şi pentru că toţi, grăbiţi să se împărtăşească din leacul binefăcător, se spală cu apă din fântână, pericolul contagiunilor, mai ales acum când bântuie atâtea boli molipsitoare, — este foarte mare.

Ni s’a spus, că atâta timp, cât accesul la fântână e fără limită, ar fi nevoie de adăposturi şi de o cantină, care să vândă merinde, întrucât satele fiind foarte depărtate, suferinzii nu se pot aproviziona cu uşurinţă. Am mai fost informaţi, că serviciul sanitar al judeţului ar fi făcut rapoarte ministerului sănătaţii. Credem, că pe lângă rapoarte, ar fi mare nevoie, să se ia măsuri pentru cercetarea, asistenţa şi triarea suferinzilor veniţi să se lecuiască la fântâna de pe malul Călmăţuiului. Ar trebui un medic, care de două trei ori pe săptămână să cerceteze bolnavii, să-i sfătuiască şi să le dea îndrumări. Sunt suflete obidite, pe cari credinţa şi dorul de viaţă îi duce orbeşte la fântâna socotită ca tămăduitoare şi desigur, ar avea nevoie de îndrumările unui specialist, pentru ca în locul binelui, în care nădăjduiesc, să nu se aleagă, dimpotrivă, cu răul.

De altfel, e surprinzător, că nu se face analiza apei şi nu se dă mai curând un comunicat, prin care să se spună, dacă apa are într’adevăr ceva însuşiri speciale şi la ce folosesc acestea. Apoi, să nu se mai admită accesul la fântână decât celor roşi de boale, pe cari apa, prin însuşirile-i dovedite ştiinţificeşte, le poate lecui, ori accesul să fie interzis tuturora, dacă apa nu cuprinde nici un fel de elemente terapeutice.

In ce priveşte administraţia, aceasta să ia măsuri, ca o parte din fondurile ce se strâng, din donaţiuni benevole să slujească la împietruirea locului şi secarea bălţilor dimprejurul fântânei.”

Cum a fost „anihilat”  Miracolul de la Smeeni?

Autoritatile vremii, speriate poate de amploarea pe care a luat-o ceea ce se intampla la Smeeni în doar cateva zile, au fost nevoite sa oprească „Minunea”, in urma analizelor stiintifice ale apei din izvorul fântânii. Intr-un articol scurt, aparut in acelasi ziar UNIVERSUL, pe data de 22 septembrie 1927, se anunta urmatoarele: }

” Încă din ziua de 9 Septembrie, am cerut să se facă rănduală la fântâna de la Smeeni. Să se cerceteze ştiinţificeşte dacă apa are ceva însuşiri terapeutice efective şi pentru cari boale anume şi să nu se mai admită accesul la fântâna, decât bolnavilor, cărora apa le-ar putea fi de ajutor. In sfârşit, eri (ieri) ni s’a adus ştirea, că analiza s’a făcut (la laboratorul d-lui doctor Cantacuzino), dând următorul rezultat: Apa nu este potabila. Conţine mulţi coliobacili şi 340 mii de germeni diferiţi pe centru cub. Medicul primar al Jud. Buzău a făcut rapoarte ministerului sănătăţei publice, arătând, că la Smeeni, se duc oameni suferind de boale infecţioase şi se bălăcesc în acelaş loc, ceea ce poate duce la izbucniri de molime. De asemeni d. min. dr. C. Angelescu a intervenit la ministerul sănătății publice. „

La cateva zile de la aparitia articolului de mai sus, din acelasi ziar aflăm că, in data de 21 septembrie 1927,  fantana a fost inchisă.

”  „Consiliul de higiena al judeţului Buzău, în şedinţa de la 21 Septembrie a. c. luând în desbatere cazul fântânei dela Sineeni, şi cum din analizele făcute, rezultă că apa şi noroiul de acolo nu au nici un efect terapeutic (vindecător) şi că, după cum s’a constatat la Institutul „Profesor Cantacuzino“din Bucureşti, apa nu este nici măcar bună de băut, conţinând foarte mulţi germeni de boale, a hotărît în unanimitate să se închidă fântâna. Se aduce aceasta la cunoştinţa publicului, spre « nu mai face cheltueli zadarnice prin venirea la Smeeni, unde acceul la fântână este oprit”.

Deși fenomenul Fantanii miraculoase de la Smeeni a fost stopat de autoritatile acelor vremii, imediat după Revolutia din 1989, acesta a luat amploare din nou.

In curand, un articol nou cu ce a relatat presa din anii ’90,  pe această temă.